Share Button

   Cateodata ma uimesc. Uit chestii ca cei batrani si ramoliti. Ma miram de ce am mai mult spatiu in bagaje la plecarea din Rijeka. Mi-am uitat chestii pe acolo. Marfa ! O sa ajung la Bucuresti cu gentile goale in ritmul asta… dar se va misca mobra mai usor si va consuma mai putin …Ziua de azi o petrec solo. Tovarasiii mei de drum continua sa mearga pe malul garlei iar eu voi merge intai la KRKA National Park si apoi voi incerca sa recuperez din timp folosind autostrada. Am fost in trecut la Plitvice si mi-a ramas in suflet. Se spune ca la KRKA ar fi la fel dar pe o suprafata mai mica, asa ca a devenit un “must” cum ar zice englezul.

Astia se invart prea mult si nu mai am rabdare. Sunt gata imbracat, ma coc. Nu ii mai astept. Am luat-o inainte. La 9 fara 20 cred ca eram primul vizitator al parcului. A trebuit sa o deranjez pe casierita de la cafeaua din spatele cutiei de bilete cu ceilalti angajati. E bine ca nu voi avea inghesuiala clasica din obiective, dar si rau pentru ca domnisoara de la casa imi zise surazatoare :”no bus”… nu stiu daca sa o cred sau doar se razbauna pe tigara pe care a aruncat-o din cauza mea. Cica sunt numai 900 de metri pana la cascade. Asa o fi … dar in cizme si cu geaca in spinare sunt 900 de metrii luuuungi. O sa incerc focul iadului din timpul vieti … dar antrenamentul nu strica. Merge neica ce mergea si deodata ce se auzea ? Se aude involburatura mare de apa, mugit de cascada pornita la vale. Ahaaa ! Asta e drumul ! Si drumul face dreapta si sunetul se indaparteaza si face stanga si se apropie. Eu nu mai inteleg daca ma apropii sau ma departez dar ii dau inainte ca in urma e deal si nu ma mai intorc sa vad daca rade casierita de mine acum. Sunt bune si cirezile de turisti cateodata. Abia dupa ce am mers vreo 1.5 km pe drumul de masini am vazut ca mai era unul pentru pietoni @#$/*@$&*&^# Acum ma invart aiurea de vreo 10 minute si am ajuns la niste vaporase unde un nene vede ca nu prea stiu ce vreau si imi cere bani pentru tur. Inca vreo 15 euro… voi sunteti nebuni ? Si dureaza si mult … PAS si inapoi vreo 400 de metrii…Deja parcul asta imi scoate peri albi. E frumos pe aici pe la voi dar simt ca nu pentru asta am venit… si era vorba si de niste cascade.  EVRIKA am gasit si cararea turistica ! Vorba ceea: cararea spre izvor. Alta viata ! Splendid ! Cararea asta din lemn te conduce printr-o padurice foarte frumoasa unde cica ar fi trebuit sa vad niste animalute deosebite. Nu am vazut prea multe dar claritatea apei si modul in care pestii par tinuti de cineva cu nailon in apa m-au facut sa nu regret nici un pas facut cu harnasamentul in spinare  Partea de baza in vizitarea parcului, in varianta fara invartit inutil, dureaza cam o ora. Exista chiar o zona in care se poate intra in apa. Pentru un selfie deosebit probabil. Am vazut ce e de vazut si stau la o cafea langa cascada. Ma intreb daca a meritat efortul si faptul ca nu am mers cu ceilalti pe coasta. Probabil daca mergeam in toate locurile pe care le ofera parcul, l-as fi pus alatuti de Plitvice in topul amintirilor. In varianta usoara eu spun ca a meritat. Am adaugat niste imagini frumoase in amintire. In plus, faptul ca cei doi merg inainte si vor lua camera imi da o liniste si o detasare. Pot sa ajung la orice ora si sunt de capul meu. Pana la urma a fost bine fara cohortele turistice. Am autobuz la intoarcere si e gol. Daca ar fi fost ora mai avansata, din ce am citit devine o problema chiar si prinsul de loc in autobuz. Cand am intrat parcarea era goala…. acum nu ai unde sa arunci un ac. Un grup de italieni pe motoare se pregatesc sa plece.Astia cred ca au vizitat numai parcarea ca prin parc nu i-am vazut. In mod neobisnuit pentru un grup marisor de italieni, nu discuta prea mult, se aliniaza si pleaca. Ma echipez si eu alene si o iau din loc. La prima intersectie gasesc grupul italienesc aliniat dea latul drumului si certandu-se despre directie. That’s the italian spirit !  Am trecut pe langa si i-am lasat in lumea lor. Planul de drum e simplu : autostrada pana dupa Split , dreapta pentru vreo 20-30km si apoi ajung si eu pe marginea garlei pe la Makarska. Intotdeauna ce pare simplu doar pare asa. De data asta nu a fot o exceptie. La putin timp dupa iesirea spre Brela mi-am dat seama ca nu voi putea recupera si ca sunt in alt film. Acolo timpul are alta unitate de masura. E actual si totusi ramas in alte vremuri. E un drum nu mai lat de 2 masini ce serpuie printre munti, prin niste sate nu mai mari de 50 de gospodarii. imi aduce intr-un fel aminte de zonele de munte din Grecia, dupa aspectul caselor ce vin pana in drum si sunt facute din piatra dar mult mai impadurit decat la eleni. Imi da cu rest. Eu trebuie sa ajung la mare si aici muntele nu a auzit de azuriul intins. Inalta semet de parca as cauta Varful cu dor. GPS-ul imi spune ca mai am putin dar nu il mai cred. Nu mai am nici urma de ganduri de recuperare de timp. Merg incet si pe alocuri foarte incet si admir peisajul. Atat. Urmeaza o curba printre doi munti si … in fata marea. Am reintrat pe drumul de coasta cu 10 km inainte de Makarska. De aici pana in Dubrovnik e drumul continuarea identica a celui datator de adrenalina si zambete de ieri.  Intru in bosnia si pana sa dau a cincea si ies. Ma opresc la vames si ma intreaba cu o fata zambitoare de ce nu am oprit in vama bosniaca … se pare ca mai era un ghiseu. Chiar asa de narod am ajuns ? Zic cum ca nu l-am vazut si m-am oferit sa ma intorc . A inceput sa rada si zise ca nu-i nici o problema. De dimineata eram convins ca o sa ii gasesc pe cei doi la bere. I-am gasit la intrarea in Dubrovnik fara benzina si cazare sau cash. Bine .. la cazare vorbisera doua sate inainte de oras dar nu era nimic stabilit. Am inceput cu o incursiune in Dubrovnik. Am cautat o benzinarie. Caldura mare, trafic mult, turisti bezmetici.. tacam complet . Benzianria de pe GPS e inchisa. Ne-a indrumat un localnic spre o benzinarie unde se alimenteaza de-a valma masini, barci, scutere, vaporase si cine mai stie ce … poate submarine si avioane daca e nevoie. Cainele de serviciu, trezit din somn, ii arunca o privire dezaprobatoare lui harli si se muta intr-un loc mai linistit. Alimenteaza Harli si ne intoarcem spre cazare. La nea Anton. O casa mare cu camere imense , terasa si parcare pe marginea marii. Anton nu e acasa dar ne intelegmprin semne cu sotia si ne cazeaza. Pana la urma s-au rezolvat toate , am fost si am luat si bere si mancare de la mama naibii nitel mai incolo. Culmea , pe drum ne intalnim cu Anton . Cel mai relaxat om pe care l-am vazut in concediul acesta. S-ar fi zis ca el e la relaxare si noi la munca. Un ditamai omul, pe la 60-70 de ani, cu un zambet mereu pe buze. Are si gradina pe care ne-o arata cu mare mandrie .   Acum stau si il admir pe Pilif scotandu-si tepii din picioare . A calcat pe ceva in mare. Ne-a adus doamna lui Anton niste ace si Silviu se chinuie sa il ajute. De unde stau eu pare ca il potcoveste totusi .. Se spune ca nu trebuie sa motoretesti mai mult de 3 zile consecutive ca sa eviti stresul. Dar nu stiu daca ultimele 2 se pun la motoretit sau relaxare.

Share Button