Mobrele

    Fiecare tovaras de drum trebuie sa aiba o poveste. Fiecare insotior cu sufet  in 2 sau 4 timpi trebuie sa aiba
un trecut si ceva de spus. Cum a ajuns in preajma-mi si in ce conditii a plecat (sau nu) de langa mine, pe unde am fost impreuna si in ce fel. Altfel motocicletele acestea ar fi fost doar niste obiecte, doar niste specificatii tehnice doar niste fiare salbatice.  Nu am avut multi tovarasi de drum dar fiecare a avut ceva deosebit.

Sindromul celor doua roti mi-a fost insuflat de fostul propietar al Niprei. Asta a fost prima incercare : DNEPR 650 MT 11 din 1991 . Spun incercare pentru ca s-a vrut mai mult un proiect de bricolaj/restaurare decat ca pe un insotitor de drum. Si asta a si fost : a venit cu duba si a plecat in remorca. Nu stiu cum facuse cei 8000 de km de pe bord dar cat a fost in proprietatea mea a facut prin propria explozie interna vreo 200 de metrii ce au ramas chiar filmati . Ii puteti vedea mai jos. Dupa doi in care mi-am facut de lucru , tata a zis ceva “De ce nu iti iei tu o motocicleta cu care sa pleci si sa te intorci fara sa ajungi pe la service-uri?” Asa a devenit un alt proiect abandonat. L-am dat cadou lui Silviu si in acest moment batrana carcasa a esuat in deriva garajului in speranta unor zile mai bune.

A urmat Viroaga. Cam de o seama cu Nipra dar cu mult mai multa energie in ea. Japonezii renuntasera de multa vreme la pedala de pornire si la chinurile reglarii de tot felul de componente. Deja anul era 2008 iar motoreta avea an de fabricatie 1993 (o eterna tanara speranta).  Cu exceptia intamplarii nefericite de la Constanta, nu a creat probleme majore. Am batut mai multe drumuri impreuna ce fivor povestite si pe aici. A vazut ce nu a vazut Parisul si a vazut chiar si Parisul. Viroaga a insemnat in fapt inceputul motociclistic al povestilor. La un moment dat am hotarat ca a ramas mica si ca arata cam ciudat cu toate bagajele pe ea. Am vandut-o intr-o zi de duminica unor oameni ce pareau ca o sa se bucure de ea. Nu mai stiu nimic de atunci de acest tovaras de drum desi mi-ar placea sa mai aflu .

Cand un om intra in tagma motoretistilor, va avea o imagine asupra ceea ce isi doreste si asupra stilului de motocicleta cautat. Abia dupa cativa ani se vor cristaliza dorintele si adevaratele necesitati. Dupa ce m-am intors cu Viroaga de la Paris mi-am zis ca drumul de chopper nu e pentru mine si imaginea de “badboy” nu ma caracterizeaza. Influentat fiind si de multe povesti ale calatorilor si calatoriilor am hotarat ca enduro-tourer-ul este ceea ce imi doresc (daca as avea posibilitatea as avea din fiecare stil de motocicleta cate una … dar daca a trebuit sa aleg …) . Categoria fiind aleasa , banii au fost numarati si in resursele disponibile s-a incadrat Stroama. Dupa numele tehnic : Suzuki DL650 VStrom din 2004. Mergem impreuna de ceva vreme si pot spune ca nu sunt dezamagit de alegerea facuta.