Vine o perioada in anul oricarui motoretist mioritic sa puna armele-n cui, sa stranga in mana cana de vin fiert si sa deapene amintiri cu gandul la aventuri ce au sa vie. Intr-adevar iarna in general pasiunea motociclitului se transforma in surda neputinta, in planificare si melancolie. Uneori poate duce chiar la fapte usor extreme. A se vedea Elefantentreffen sau romanescul “Bikes on ice”. Dar ce faci cu obiectul pasiunii atunci cand utilizarea-i este imposibila ?
Sursa fotografiei : https://www.bayerischer-wald.de
Aici motoretistii, vorbesc numai de cei de p’aci pentru ca pe ei ii stiu, au o abordare diferita. De la clasicul miserupist ce are impresia ca motoreta e un fel de masina pe care nu o deranjeaza nametii de care este acoperita, pana la corporatistul vesel ce profita ca in garajul subteran exista spatii nefolosibile de masini si o intelegere/ toleranta din partea managementului. Am vazut vreo doua parcari ce pot concura Salonul moto.
Exista in schimb si cei ce transforma obiectul pasiunii intr-un bibelou, obiect de expozitie. Iar cand mai multe astfel de rasfatate pe 2 roti se aduna, avem de a face cu un loc de pelerinaj si venerare. Aici in evidenta iese pasiunea de la MetricMotion ce transforma pravalia in expozitie temporara. Acesti oameni au reusit sa duca la un alt nivel iernatul mobrei. Aici nu se mai pune problema schimbului de ulei sau mentinerea bateriei dar orice element poate fi customizat pana la Dumnezeu si inapoi. A se observa ca nu am vorbit de cei dotati cu garaj care se bucura de invidia-mi completa.
Leave a Reply