Share Button

Din albul patat cu verde al Asghabatului ies direct in starea de EU. Eu singur, eu cu motorul, eu pe drum, eu pe drumul pustiu din mijlocul pustiului. Sunt eu dar parca sunt altfel. Am amintiri proaspete si sentimente de bine si sentimente de lasare a unei parti din Eu si prin orasul lui OZ cel turkmen. In fata  o sosea neagra printre dune si camile. Vine din neant si se duce spre nicaieri. E la fel in fiecare punct precum punctele de pe rigla magicianului ce l-a facut. N-avea alt instrument si oricum se stie ca cel mai scurt drum intre doua puncte este calea cea dreapta. O fi drumul emirului lui Macedonski. Cred ca merg in sens opus fata de sarmanul emir. El cauta Mecca in timp ce eu …  caut poarta iadului. Si in monotonia drumului asta numai groapa imi e prietena. Peste dreapta sa carare doar gropile raman trecand. Numai ea, ascunsa prin asfaltul dracesc, negru ca o amintire din trecut, numai ea e in stare sa ma tina treaz prin locurile astea. Apare din neant si nu e niciodata singura. Are surate pe toata latimea strazii si sunt gauri negre si cred ca o sa ma traga inauntru la un moment dat. Daca trag de gaz cat de tare pot eu , se fac din toate una singura peste care sa zbor ? S-a facut oare bidivil albastru covor persan zburator ? Mai bine sa nu incerc. Cred ca iar m-a batut soarele in cap…

In fata-i galben cu o dara neagra pe mijloc precum epoletii de ofiteri. In semn de stelele generalului avem camile si dune. Dune ca dealuri. Masive, statice, impestritate cu o iarba arsa de soarta. Si mai ales, dunele astea sunt in departari. Poate ca de fapt nici nu sunt. Poate sunt iarasi niste fete ale lui Morgan, niste nazariri ale creierului batut de soare prin casca. Un creier fiert in suc propriu. Perpelit pe tava neagra a asfaltului pe tigaia motoretei.
Problema pe care o roade paranoia de astazi este destul de simpla: azi caut o groapa in desert. Cum se poate gasi asa ceva ? Cum se poate gasi asa ceva ? Or fi indicatoare ? Si ce o sa scrie pe ele ? “Incolo e iadul, Poftiti si va rugam sa pastrati curatenia pentru cei ce vor mai veni in urma “

Depsasesc stolul de camile ratacite dar libere in mediul lor. Acum , daca eu ratacesc prin lume nu inseamna ca si ca ‘mnealor sunt la fel de pierdute. Stiu ele ce fac pe acolo. Incerc sa fac niste poze dar ma ignora cu un sictir epocal, adunat din neguri de vremuri.
Caut focul. Caut poarta iadului. Caut locul mai cald decat desertul. Si gasesc apa. Ditamai balta. Intre doua coline parca e adunata toata roua diminetilor din tot Turkmenistanul. Din cauza asta e uscat in rest. Aici e apa dumneavoastra. Nu imi vine sa cred. Ma ciupesc de peste tot si tot nu cred. Ma ciupesc si de ochi si tot acolo e ..apa. E clar. M-a tampit complet caldura. Strada trece printre doua balti. Deci ceva indiguire s-a facut, deci nu e treaba proaspata. Or fi ultimele picaturi ale Marii Secatuite . O mare Aral in drum spre o mare Caspica inca existenta … pana la noi idei.
In toata lumea asta, de nicaieri apare o statie de autobuz . Sau  asa pare cel putin. GPS zice ca mai am vreo 3 kilometri pana la intrarea pe aratura dar poate-i batut si el in circuite de soare. Opresc si intreb : Darweze? ” o iei matale pe camp printre alea doua dune pe deal in sus si mai mergi cinci kilometri si ai ajuns. Nimica toata !

Bine ma, asa o fi. Ies de pe asfalt .Sunt doua iurte din care ies doua muste de 125cmc si incep sa se invarta in jurul meu. Sefu’ 30 de dolari si te ducem cu masina, hai sefu ca nu poti … si tot asa …  Eu ma duc ma ca sunt voinic! Parca trebuia sa desumflu rotile, dar nu mai stiu cu cat. Cad o data. E moale pe nisip dar parca prea e peste tot si tre sa mai urc si dealul asta si cat o mai fi dincolo … Ma ridic si continu. Emirul, eu sunt emirul si merg inainte ! Si mai iau o tranta. Zici ca esti pe saltea. Chiar mi-a placut. De n-ar fi intrat nisipul asta si in nas ar fi fost super. Avansam ! Un metru ! Ca romanii la razboi , la baioneta. De data asta murgul nu mai cade. ma lasa doar pe mine. El ramane drept ca Baiazid in namolul de la Calugareni. A trecut nisipul de lant si iar a venit muscoiul asta sa ma intrebe daca vreau sa ma duca . Si e clad al naibii, dar nu cedez ! Si iau viteza (5km/h) Si fac o tumba de rade si muscosoferul. Bine ma ! Ma duci, dar ce fac cu murgul ? Il lasi la mine ca e in siguranta. Nu e ca si cum as avea de ales …

Ne intoarcem la iurte, pun cortul si biscuitii de la Emil intr-o masina a lor si plecam . Constat cu o usoara amaraciune ca dupa dealul napraznic de 100 de metri nu mai era dracul chiar asa de negru. Cred ca in 6 ore faceam cei cinci kilometri. Dar ce suplu as fi fost … Soferul e numai un zambet . Ma intreaba de unde sunt si cand aude Romania imi arata cu mare mandrie un sticker. Nu eram singurul urmas de daci carat cu masina lui japoneza prin locurile astea. Aveam sa mai vad stickerul asta si in alte locatii dar nu am reusit sa aflu cine sunt.

Ajung la locul cu pricina si stabilesc cu soferul sa ma ia la 7 de dimineata . De nu m-ar uita …

Locul asta, asa la prima vedere in plina zi e ciudat. Te intrebi de ce ai venit , ce o sa faci aici si ce faci pana maine dimineata aici ? E o groapa mare. Dar mare. Vreo 60 de metri in diametru. Si in linistea locului se aude doar un huruit . O rautate ce vine din interiorul Pamantului din-nauntrul lumii. E durerea existentei si facerea rupturilor dintre lumi. Sunt vocile celor de dedesubt plangand in cor. Mosul cu masina mi-a zis sa nu pun cortul pe margine. Ma intreb de ce. Daca nu ajungi ca un pui in punga magica din cuptor, de la gaze tot nu te mai ridici. Ramai strajer al portii.

Cald neica, cald ! Beau niste apa si apoi ma apuc sa intind cortul. Dar … Dezastru! Nebunie! Scrinteala cronica! Pe toti sfintii din linistea de deasupra si dracii de dedesubt, cum am putut sa fac asta ? Mai caut o data. Tot nu. Deja incep sa imi amintesc unde am vazut-o ultima data si cred ca acolo a si ramas …. Apa mea e pe bancheta din spate a lui nenea cu masina. Care a plecat. Sunt singur! Nici tipenie! si e cald rau ! Sti sentimentul ala tembel in care daca sti ca iti lispeste ceva, mai abitir ii duci lipsa ? Parca deja mi se crapasera buzele. Deja vedeam cum ma prabusesc si cum ma cuprind flacarile locului. Si sunt singur. Doar pe deal mai e o iurta. E departe ca sa vad daca e cineva. Dar nici alta varianta mai desteapta nu gasesc . Ma duc sa vad.

Gasesc un pusti, pana in 18 ani estimez eu  Vorbeste foarte bine engleza. Il intreb daca are putina apa. imi da o sticla intreaga si imi spune sa o pastrez ca ei au multe. Voi? Paida, ca asta e o iurta a agentiei nationale de turism si asteapta niste turisti peste noapte. Frumos,zic. Dar daca tot e asa, nu ma lasati si pe mine sa pun cortul langa voi ? Parca nu imi venea sa stau singur pe acolo. Stai sa vina seful si il intrebam pe el. Sa nu se supere. Intre timp mai apar pe marginea gaurii oameni. Unii vin si pleaca in tip ce altii se apuca sa bea. In total cred ca vreo 40 de oameni am vazut in seara asta pe aici . Apar si doua masini,cum altfel decat albe, ale agentiei cu turistii oficiali si cu oficialii turistilor. Intreb pe seful ce imi aminteste de bunicul meu si zambeste spunand : “no problem, more people , more fun ” . Pun cortul si ma apuc sa scriu chestiuni pe telefon. Sa ramana. Il vad pe unul din soferi venind in graba spre mine. imi arata ca seful ma cheama repede. S-o fi razgandit ? L-am deranjat cu ceva? vrea bani ? Am cateva secunde de intrebari model paranoia calatorului. Ajung si zice sa ma grabesc sa mananc si eu gratar ca se raceste si e pentru toata lumea. Si asa la poarta Iadului oamenii astia imi arata iarasi bunattatea si generozitatea. Imi arata partea frumoasa a lumii. Ma fac sa las mai jos scutul european si sa ma intreb daca nu cumva ciudatii suntem noi. Batosii europeni, egoisti, preocupati de nimicul cotidian mai mult decat existenta in sine. Oamenii astia o duc greu pe aici . Se vede. Nu au tot confortul lumii noastre dar nu stiu daca asta le doresc. Le doresc sa ramana frumosi ! Sa fie sanatosi si frumosi asa cum i-am vazut eu !

Si vine noaptea ! Specatacolul incepe ! Soarele a lasat cortina in laturi si acum se vad luminile adancului. Focul se plimba prin groapa, izvorand unde nu te astepti si mocnind amenintator in rest. Sunt unele locuri unde ai impresia ca nici nu arde. E negru si parca ai vreea sa intinzi o mana , sa scarmi cu un bat, sa vezi ce e acolo. E numai chemarea strafundurilor . Sunt numai draci dansand pandindu-te . Abia de te poti apropia . Parca acum arde si mai tare ! Lumea din jur s-a mai racorit dar inauntru focul ramane etern. E un foc nepurificator. E un foc ravasitor, suparat, amenintator. Nu iese din matca-i darin teritoriul sau e stapan. Suveran atotputernic . Se joaca si la un moment dat imi pare ca face desene . Pare o harta a lumii ? Ce vrea sa spuna ? Am innebunit sau nu ? E un mesaj de dincolo pentru lume si pentru ce va sa vie ?

Deasupra sunt stelele. Luminile Raiului sunt aprinse ? Ma uit la stele. Tac.  Se uita la mine. Si tacem impreuna.  Imi par aproape. Pare ca le vad cum nu le-am mai vazut demult. Ne salutam ca vechi amici. Eul zboara si e plin ! Eul este astazi satul . Am vazut frumusetea in mijlocul desertului. Iarasi sunt acasa. Si aici ma simt acasa. Pana la urma stelele sunt aceleasi .


Share Button