Și-am incălecat pe o șa, ca să zic povestea așa ...
Salutare,
Inspirat de o postare si dupa o iesire de 450 km facuti intr-o zi si dupa care nu mai puteam intoarce capul, am purces la achizitii. Am comandat si primit de la MetricMotion (ii recomand pe baieti cu caldura) un inaltator de ghidon sau riser sau cum ii zice.
Azi vroiam numai sa va povestesc despre senzatiile mele. Am simtit intr-un fel ca am 
ajuns de partea ailalta a baricadei. Am ajuns printre ai batrani la care ma uitam in sus acum cativa ani si care ma enervau tot de atunci. De ce spun asta ? Nu, nu am pretentiile de a fi devenit vreun mare sau ultra experimentat mobrist. Pur si simplu am mers impreuna cu unul mai mic intrale motoretismului azi. Toti vrem sa epatam cand avem ocazia. Nu stiu daca tocmai din aceasta cauza sau din cauze de testosteron, treaba aia cu masculul alfa, m-am trezit pe drum la un moment dat facand pe desteptu’ si accelerand aiurea. Astfel am navalit direct in postura celor pe care i-am injurat la prima mea iesire “ever”. Atunci, demult, am plecat cu o gasca de “batrani” ai motoretismului catre Snagov. Imi amintesc ce neliniste am avut toata seara dinaintea drumului si ce lung imi parea. Aveam impresia ca o sa merg cel putin pana in Mongolia, dand examen continuu. Si cand ne-am adunat ce dezamagire. Oamenii aveau chef mai degraba sa scape de neveste decat de umblat. Nu s-ar fi dat scosi din cafeneaua benzinariei nici de armata rusa. Intr-un final s-au ridicat (cred ca nu mai era cafea la bar) si am luat-o din loc. Au avut cea mai mare grija posibila de naradoul de incepator incat m-au pierdut in primii 10 kilometrii, numai ca sa aiba de cine face mistouri in benzinaria de la Ploiesti. Pe sistemul “asa te calesti “. Ca la Snagov nu s-a mai ajuns.
Sa zicem ca a venit primavara. Vestitorii se invart de multa vreme. E drept ca temerari s-au gasit in tot timpul iernii, dar acum bondarii pe doua roti sunt peste tot. Nici macar nu s-au terminat de povestit toate ispravile anului trecut la gura sobei si unii au inceput sa creeze povestiri proaspete. Deja aud vorbindu-se de sute de kilometrii facuti, de un fel de nesat, de parca dupa cateva zile frumoase va urma o noapte polara, lunga si rece. Unde ma nene atata graba ? Nu va uzati dorinta pe primii kilometrii smulsi cu chinuri din mainile iernii. Nu sunt nici cei mai placuti din cauza frigului si mai e o chestie : nu suntem domnule incalziti inca. Nici cauciucurile nu se incalzesc bine, nici mobrele nu au chef de noi si nici noi nu suntem la fel ca atunci cand am pus cheia in cui. Luati-o nene mai incetinel ca-i mai dragutel.
Vine o perioada in anul oricarui motoretist mioritic sa puna armele-n cui, sa stranga in mana cana de vin fiert si sa deapene amintiri cu gandul la aventuri ce au sa vie. Intr-adevar iarna in general pasiunea motociclitului se transforma in surda neputinta, in planificare si melancolie. Uneori poate duce chiar la fapte usor extreme. A se vedea Elefantentreffen sau romanescul “Bikes on ice”. Dar ce faci cu obiectul pasiunii atunci cand utilizarea-i este imposibila ?
Sursa fotografiei : https://www.bayerischer-wald.de
Week-end-ul asta m-am plictisit in Bucuresti. Nu am facut oficial nimic dar am pierdut vremea :
Vineri am hranit in mod obisnuit pestii. Si am mai facut ceva ce nu am mai facut de mult, i-am numarat. 2 albastrii, 3 galbeni, 2 negrii, unul alb cu negru … stai asa ca asta nu e … 10 minute l-am cautat. Asta cred ca a avut o durere in suflet. Intr-adevar era singurel , nu am apucat sa ii cumpar o jumatate patata ca el ,ii promisesem ca la salariu, dar nu am stiut ca e asa de trist (daca nu zice nimic…). Cred ca s-a sinucis legat de un balon si de aceea nu l-am mai gasit in acvariu …
© 2023 Molek's Tales
Theme by Anders Noren — Up ↑
Recent Comments