In decembrie am achizitionat un alt membru alt echipajului, desi termenii nu intra bine in aceeasi propozitie. Dar de data asta e un caz aparte. El este NuPreaCuviosul Imagie – Facatorul de marturii. Am mers dupa el pana la Ploiesti intr-o zi de 2 decembrie, drum ce mai mult m-a facut sa gandesc la metode de incalzire decat la frumusetea motociclismului. Dar asta e un sfant mai aparte. Un sfant chinez. Un sfant replica. Pe numele de familie e un SJ4000 si se va ocupa alaturi de batranul si deja reparatul Fuji de imaginea noastra. Cum acum se poate filma numai tristetea iernii motociclistice, vom astepta vara sufletelor noastre pentru o recenzie corecta.
Deocamdata ii uram numai un bunvenit in tovarasia asta a noastra.
S-a aciuat pe langa mine pe nesimtite la un moment dat. Nici nu stiu de unde a aparut. Nu a zis nici un cuvant dar s-a asezat cuminte pe motocicleta si nu a mai vrut sa plece. Pe fracsu, pe Americanu’ , il primisem de la Doctoru’ dar nu prea il intelegeam asa ca l-am primit si pe asta mic. Mai romanas de fel, sta mai mult cu capul plecat. Si aplecat dar si plecat. Eu cred ca in aplecarea lui pentru plecare mereu se gasea visarea unor aventuri de neuitat. Faceau echipa buna ei acolo. Un yin si yang in esenta lor. Unul mereu cu aripile in vant iar celalalt aplecat spre noi. Nu e nevoie de prea multe pentru sufletul lui dar este necesar acel declic special. Numai o adiere nascuta din miscarea motoretei este necesara sa il faca sa tresara. Un semn si se ridica semet scrutand orizonturi. De fapt imi asigura ariergarda, imi are grija de spate, se uita pe unde am fost si nu pe unde vom merge. Eu fac povestea dar el o scrie. Eu conduc si el admira.
Recent Comments